După ce Maia Sandu a câștigat primul tur de scrutin al alegerilor din Republica Moldova, postura politică în care se află este una incomodă, deoarece o obligă la un discurs mai puţin confortabil pentru ea, în care trebuie să ceară direct sprijinul unui electorat cu care, în mod tradiţional, nu a avut dialog, notează EVZ.ro.
Situaţia în care se află Maia Sandu convine adversarilor politici. După primul tur, speranţa adversarilor politici ai Maiei Sandu era aproape să devină realitate. Echipa europeană versus echipa rusească, sau cum se vede dinspre un analist român.
Maia Sandu şi-a respectat promisiunile din primul mandat şi a avut rezultate bune în plan extern. Înainte de 2020, parcursul proeuropean al Moldovei nici măcar nu reprezenta o posibilitate, darămite un obiectiv constituţional.
Sub guvernarea Maiei Sandu, în ultimii patru ani, Republica Moldova s-a bucurat de un capital generos, fără de care statul ar fi eşuat, având în vedere haosul intern lăsat de guvernările PSRM şi PDM.
Partidul opoziție, PAS, ca promis multe, însă a livrat mult prea puţin din promisiunile electorale, aruncând în permanenţă vina pe situaţia dificilă pe care au găsit-o la începutul guvernării.
Cetățenii au continuat să o ducă greu, iar după trei ani Moldova este o încă ţară a drumurilor neasfaltate, cu o industrie învechită, agricultură rudimentară, pensii la limita subzistenţei şi o populaţie săracă şi fără perspective.
Vreme de patru ani, Maia Sandu a reprezentat interesele moldovenilor la nivel european, a legat relaţii strânse cu vecinii şi a creat, prin diplomaţie, contextul prielnic pentru ca Moldova să se dezvolte în plan intern pe măsura aşteptărilor electoratului: cu infrastructură dezvoltată, piaţă de muncă competitivă care să-i facă pe tineri să revină acasă, agricultură la standarde europene.
În urma lipsei de performanţă a PAS (cauzată şi de provocările fără precedent precum pandemia, războiul la graniţă, criza energetică etc.), Maia Sandu a devenit politicianul ce poate pava drumul Moldovei către Europa.
Alexandr Stoionoglo nu este însă o alternativă la președinția Republicii Moldova. Maia Sandu se detașează lejer de Stoianoglo prin prestanţă, diplomaţie şi conexiuni la nivel european. De asemenea, cu Stoianoglo la putere, Republica Moldova ar putea să intre în următorii 4 ani, cu un preşedinte prorus într-o ţară cu populaţie majoritar proeuropeană.
Indiferent de cât de deschis pare la opţiunea europeană. În realitate, Stoianoglo rămâne „calul troian” al Moscovei sub care viitorul Moldovei va fi din nou dictat de Rusia potrivit propriilor interese şi care ar putea avea soarta Georgiei sau, chiar mai rău, a Ucrainei. La finalul zilei, singura opţiune a cetăţeanului moldovean rămâne totuşi Maia Sandu.